La intersectia strazilor Addison cu California, in Chicago, a avut loc in acest weekend un eveniment important pentru comunitatea romaneasca: Taste of Romania. Printre gura-casca prezenti la fata locului ma aflu si eu, prima oara la acest gen de manifestare. Se pare ca anul trecut l-am pierdut. Nu-i nimic, am recuperat acum, si daca dintr-un motiv sau altul mi-era dor de tara, cele cateva ore petrecute printre compatriotii mei romani mi-au schimbat sentimentele la 180 de grade.
Intram. Taxa, 12 dolari de persoana, ma face sa ridic din sprancene si ma gandesc ca de banii astia ar fi bine sa primesc o bere, o sarma.. in fine ceva, orice. Nu se intampla, singurul lucru pe care pot sa il astept este un picior in cea mai moale parte a corpului. Mititeii, skinless hand made sausages, cum au fost descrisi in anuntul din Chicago Tribune, ce a precedat evenimentul, sunt 11 dolari portia, un pahar cu bere, 5. Nu mi-e foame oricum, sunt mahmura in urma iesirii la club de cu o noapte inainte.
Inauntru, descendentii din Traian si Decebal fac coada la singurul stand cu mancare, apoi se muta la celalalt cu bautura, calatoria sfarsindu-se la alta coada, de data aceasta in fata WC-urilor special amenajate. Vazandu-le, imi spun ca mai bine ma duc in tufe, dar nu gasesc nici una, asa ca n-am de ales. Vreo 3 african-americans se rotesc dezorientati prin perimetru; o fi vreun concert de hip-hop la cateva intersectii mai incolo si tipii au gresit adresa. Pe scena saracut amenajata, ”Nasul”, Dan Diaconescu Direct, debiteaza fraze sforaitoare despre mandria de a fi roman. Urmeaza ansamblul “Miorita” cu cateva dansuri populare, iar oamenii aplauda, unii isi scot camerele de luat vederi si pot sa pun pariu ca cei mai multi se vor duce acasa si, destupand o sticla cu vin, vor urmari cu interes imaginile. Dupa dansatori, isi fac loc pe scena alte nume dubioase ale muzicii romanesti, “Gypsi Iani si formatia sa”, “Stelica de la Constanta”, un fel de manelist despre care am aflat ulterior ca de fapt e din Brotacei si “Vasile Tantas”, un maramuresan de la care am retinut doar palaria enorma si itarii. In sfarsit o figura cunoscuta, Gheorghe Gheorghiu, sprijina o tejghea murdara si da autografe.
Simtim nevoia sa ne asezam putin. Prietena care ma insoteste, frumoasa intr-adevar, dar asta nu scuza mitocania, are parte de cele mai slinoase formule de agatat de la diferiti “crai” mioritici. Un mos la vreo 70 de ani, uite ce-l tin salele si pe asta, incearca sa o tenteze cu un party in weekend-ul urmator, dat de o biserica (?!?) din suburbia Aurora. Oamenii sunt fericiti, ba chiar la un moment dat se incinge o hora demna de toata stima si incepem sa facem scenarii in care cineva ne-ar oferi o suma de bani ca sa intram si noi in joc. Eu zic 1000 de dolari, prietena, mai modesta sau mai realista din fire, ar accepta si 500. Nu ne ofera nimeni, asa ca ramanem pe margine, privind cu fascinatie la neobositii dansatori, care isi coordoneaza miscarile cu strigaturi, “iu-iu-iu” si “lai-lai-lai”. Incercam sa ne imaginam cum ar fi daca am aduce in mijlocul acestui eveniment prieteni americani si gandul imi da fiori de umilinta. Odata cu lasarea serii, se schimba fauna si media de varsta. Cucoanele si-au luat nepoteii ducandu-se fiecare la casele lor si au cedat locul tinerilor, care abia acum incep sa isi faca aparitia. Un individ, dupa urechi ruda cu Dumbo, incearca sa intre in vorba, dar intelege repede ca nu e loc si o cara. Atmosfera se mai inveseleste, e clar ca baietii au venit pusi pe bascalie. Se consuma mai multa bere, coada de la WC-uri crescand invers proportional cu oferta de hartie igienica. Fac un schimb de pareri cu persoane cunoscute. Daca primul val de consumatori la varsta a treia a dat navala la mititei, sarmale si muzica populara, tinerii sunt aici mai mult pentru latura sociala a evenimentului, Taste of Romania fiind un punct de plecare catre alte locatii de distractie.
Uneori, orgoliul meu de romanca are puseuri si mai iese la suprafata. In nici un caz astazi, cand m-am convins din nou ca, in cele mai multe situatii, a fi roman e ca un virus in stare latenta. Brusc, prinde viata, creeaza cele mai rusinoase boli si ma gandesc foarte serios ca daca ar aparea niste medicamente contra “romanismului” m-as inscrie prima pe lista de testare.
