Am fost azi-noapte la o petrecere, destul de reusita de altfel, data in cinstea unui frate roman, era ziua lui de nastere, de catre un bun prieten. Pentru cei care nu stiu inca, locuiesc in Chicago de vreo 2 ani de zile, oras cu o comunitate de romani foarte mare, cica ar fi vreo 100 de mii si astia numai legal, basca cei care n-au acte, cred ca numarul se dubleaza. Nu o sa intru in detalii despre party-ul in sine, atmosfera, muzica si fauna ci o sa ma opresc asupra unui fapt care m-a pus pe ganduri. Intai sa va spun ca sunt bucuresteanca get-beget, m-am nascut in Bucuresti si tot acolo am trait 24 de ani. Necesar pentru povestirea mea este si amanuntul ca pe aici n-am intalnit prea multi insi din Capitala, de fapt doar 3; in rest s-au adunat din toate colturile Romaniei. Ei bine, azi-noapte am intrat in vorba cu un anume domn, nu din finete evit numele, ci pentru ca pur si simplu am uitat cum il chema, care era probabil de undeva din nord-vestul Romaniei.
Domnul: ”Si de unde esti din Romania?”
Eu: “Din Bucuresti”. Aici domnul s-a simtit dator sa imi impartaseasca parerea lui despre Bucuresti si bucuresteni, ca ce naspa suntem noi si orasul nostru, parere care de altfel o aud de fiecare data cand imi fac cunoscut locul de provenienta. Pana aici nimic nou, sunt deja imuna la astfel de comentarii si nu dau pe ele nici macar un rahat de musca.
Din nou domnul: “Si ce ai terminat in Romania?”
Eu: “Jurnalismul.” Domnul intervine din nou cu o replica, zicand ca atunci ma uraste (?!?) de doua ori, odata ca sunt din Bucuresti si a doua oara ca sunt jurnalista (teoretic, ca nu mai practic de mult), se pare ca si cu astia are el ce are. Domnul tine sa precizeze ca el a terminat Informatica, de parca asta avea sa ma incalzeasca pe mine cu ceva si sa-i atenueze lui mojicia.
Pana sa ajung aici nu am fost deloc constienta de aceasta ura pe care o poarta non-bucurestenii fata de noi, locuitorii capitalei. Prejudecatile oamenilor fac imposibila o interactiune normala, conversatiile degenereaza in certuri, “ba al meu e mai frumos”, orasul (n.n.) si esti catalogat imediat drept snob fitos inainte chiar de a deschide gura. Totusi, de fiecare data, imi apar orasul, nu din convingerea ca intr-adevar e cel mai frumos, am vazut in Europa unele absolut superbe ci dintr-un sentiment de posesivitate, ca e al meu. Cand cineva iti terfeleste locul nasterii si te pune la stalpul infamiei din simplul motiv ca te-ai nascut intr-un loc si nu in altul, simti nevoia sa ripostezi. Va jur ca as reactiona la fel chiar de m-as fi nascut la Scofaltenii de Jos sau de Sus. Ciudat este faptul, si am intalnit fenomenul cand eram inca in facultate, ca multi dintre non-bucuresteni vin in Capitala la studii sau cu ceva daravele de afaceri, isi fac treaba si banii si apoi se plang de murdarie, caini comunitari si oameni haini la suflet; cu alte cuvinte, musca mana care ii hraneste sau mai pe sleau spus se caca acolo unde si mananca. Sa nu mai vorbesc de uriasa mitocanie de a ponegri orasul cuiva chiar in nasul persoanei. Daca domnul mai sus mentionat ar fi avut cat de cat o educatie, ar fi trebuit sa stie ce lipsa totala de maniere este aceasta critica adusa la locul nasterii interlocutorului.
