Mainile lui ating discul de vinil ca pe ceva drag, pretios. Uneori il roteste de cateva ori intre degete inainte sa il aseze pe mixere. Isi salta umarul si asculta in casca pusa neglijent pe o singura ureche. Apoi mai invarte vinilul de cateva ori si il lasa sa curga. Sala fluiera, danseaza, tipa “Bineeeee, baaaaa!!”. Isi aprinde o tigara, apuca paharul de vodca si bea. Se intoarce sa caute un alt disc. O coama de par blond inchis, tot numai carlionti, sta prinsa pe spate intr-un elastic. Disc dupa disc, piesa dupa piesa, sunetele curg, din boxe pana pe ring.
Acum are 35 de ani, riduri fine “de la ras” in colturile ochilor si parul scurt, presarat cu fire albe. Aceleasi maini cu care odata mangaia vinilurile sau corzile chitarei se odihnesc pe bratul canapelei. Aceleasi gesturi, acelasi zambet cu ochi veseli au ramas parte din faptura lui. Cateodata, o intamplare, un sunet, o piesa ii aduc aminte si redevine baiatul cu coama de par blond inchis, tot numai carlionti, care facea o sala intreaga sa vibreze.
