Cu repeziciune se apropie data de 10 februarie cand voi implini 30 de ani. Nu stiu daca noi, femeile, ne putem obisnui vreodata cu trecerea timpului si nu stiu daca vreuna dintre noi priveste cu nonsalanta firele de par albe sau ridurile care isi fac loc discret, dar sigur. Eu, cu siguranta ca nu. Cand aveam 16 ani, ma gandeam ca oamenii de 30 sunt deja batrani, le vorbeam politicos cu “dumneavoastra” si eram convinsa, la randu-mi, ca la aceasta varsta respectabila voi avea un sot, o liota de copii, o casuta si un caine dragalas. Dragalas din punctul meu de vedere, deoarece bassethound-ul, rasa mea preferata, este considerat de majoritatea, in cel mai bun caz “caraghios” daca nu de-a dreptul urat “cu ochii aia scursi si urechile alea mari”, dar, in fine, despre asta, in alt post…. . Nu am un sot, am un logodnic, un apartament “downtown”, cainele este de fapt un ghem miorlaitor de blana persana iar numai cuvantul “copii” imi face parul maciuca.
Altfel vorbind, socoteala de la 16 de ani nu s-a potrivit cu cea de la 30, dar sunt cateva lucruri pe care le doresc inainte “sa ma lovesc de fundul galetii”. Si fara sa va mai tin pe jar, voila, aleatoriu si nu in ordine cronologica:
- o calatorie in India
- un yaht
- sa vad, pe viu, cea mai neobisnuita fiinta de pe pamant (revin cu amanunte dupa ce studiez internet-ul, discovery si animal planet)
- sa traiesc un moment de fericire pura, fara ca vreo grija sa mi-l umbreasca
- o aventura demna de filmele cu Indiana Jones
- sa invat sa cant la un instrument muzical
- sa ma picteze cineva…. nud…..(tocmai am rosit)
- un an liber, in care sa cutreier prin lume
to be continued……
